Wordle în limba română
Joacă Wordle în limba română (botezat de mine Vorble). Cuvintele sunt scrise cu semne diacritice. Poți alege între 4 variante: cuvinte de 4, 5, 6, 7 litere.
Dă click aici.
Wordle în limba română
Joacă Wordle în limba română (botezat de mine Vorble). Cuvintele sunt scrise cu semne diacritice. Poți alege între 4 variante: cuvinte de 4, 5, 6, 7 litere.
Dă click aici.
PLANUL COMPUNERII
|
COMPUNEREA
|
I. Introducere
- prezentarea conținutului secvenței;
|
Secvența citată îl are în centru pe Iorgovan, un țăran plecat cu căruța „în cale lungă”, dar ajuns la capătul călătoriei mai repede decât crezuse. La Șiria descoperise pădureni, „atât de mulți încât să nu aibă nevoie de a merge mai departe”. Se dăduse jos din căruță și se apropiase de mulțimea de oameni. Lângă drum, adunați „împregiurul unui foc de vreascuri”, o grămadă de țărani ascultau cântecul lui Novac, cântat de un moșneag. Iorgovan era necăjit că nu-l poate auzi destul de bine, din cauza gălăgiei.
|
II. Cuprins
- comentarea secvenței:
|
Secvența este construită pe alternanța exterior / interior. Pe de o parte, autorul descrie mulțimea de oameni veseli, care ascultau lângă foc cântecul moșneagului, pe de altă parte, face analiză psihologică, prezentând gândurile lui Iorgovan, provocate de această întâlnire neașteptată: surpriza întâlnirii cu pădurenii și nemulțumirea că nu poate auzi mai bine cântecul lui Novac. Această alternanță exterior / interior pare să aibă rolul de a contura cadrul acțiunii: un fel de expozițiune, care anunță, prefigurează o tensiune apropiată.
Se folosesc verbe la imperfect, de mai multe ori verbul „a fi” („era”, „erau”), precum și „ședeau”, „steteau”, „ascultau”, „se necăjea”. Rolul lor este evocativ (învie în mintea cititorului o întâmplare trecută) și durativ (înfățișează atitudini, gesturi și stări sufletești aflate în desfășurare), așadar tocmai potrivit pentru crearea cadrului și a atmosferei. Verbele la imperfect, prin lentoarea sugerată, transmit, prin urmare, o senzație de calm, de bucurie liniștită. Însă această atmosferă pare a conține în ea o amenințare. Undeva, la mijlocul secvenței, este o frază în care apar trei verbe la perfectul simplu, care transmit o dinamică discordantă cu imobilismul general al tabloului: „sări”, „desprinse”, „plecă”. Coroborate cu epitetul „foarte nenorocit” și cu verbul „se necăjea” din final, ele schițează portretul unui personaj energic, ușor agitat și nemulțumit, inducând o undă de tensiune fragmentului.
|
III. Încheiere
- concluzie
|
Opoziția la nivelul expresiei dintre imperfect și perfect simplu sugerează, așadar, opoziția de conținut static / dinamic, și prefigurează opoziția liniște / conflict.
|
PLANUL
COMPUNERII
|
COMPUNEREA
|
I.
Introducere
-
aducerea temei în discuție (importanță, actualitate etc.);
-
teza susținută;
|
Dacă
este utilă sau nu cunoașterea biografiei unei personalități culturale sau
științifice este o problemă care interesează atunci când luăm contact cu o
asemenea personalitate, prin intermediul, desigur, al operei sale. În
literatură, care este domeniul nostru de interes, utilitatea cunoașterii
biografiei unui scriitor mi se pare de domeniul evidenței.
|
II.
Cuprins
-
argumentarea tezei:
·
A1: cunoașterea biografiei poate duce
la înțelegerea mai bună a operei;
·
A2: cunoașterea biografiei ne poate
scuti de căderea în idolatrie.
|
În
primul rând, orice operă literară este marcată, într-un fel sau altul de ceea
ce a trăit autorul ei. Exemple sunt nenumărate. Cea mai celebră scriere a lui Ion Creangă se
numește „Amintiri din copilărie”, în ea autorul valorificând evenimente din
propria existență. Camil Petrescu mărturisește, la rândul lui, că partea a
doua a romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”,
reprezintă de fapt, jurnalul său de front, scris în timpul Primului Război
Mondial, la care a participat efectiv, pe câmpul de luptă. „Moromeții” este
un alt roman celebru, care încorporează elemente concrete din biografia lui
Marin Preda, așa cum recunoaște însuși autorul. Prin urmare, cunoscând
biografia scriitorului, putem înțelege mai bine semnificația operei literare.
Să fim atenți totuși să nu confundăm opera literară cu existența reală a
celui ce a creat-o. E adevărat că elemente din viață trec în scriitură, dar
ele nu se confundă în niciun caz. Opera are viața ei proprie și a o reduce la
o simplă copie a vieții autorului ei înseamnă a o vulgariza. Au existat, de
exemplu, voci care au văzut în „Luceafărul” o punere în scenă a relației
dintre Eminescu, Veronica Micle și Caragiale. Valoarea poemului eminescian nu
stă în această, improbabilă, apropiere, ci în expresia perfectă a unor idei
și sentimente profunde, cu valoare general-umană.
În
al doilea rând, cunoașterea biografiei unui scriitor ne este de folos,
dintr-o perspectivă mai largă, pentru a nu confunda valoarea operei în sine
cu valoarea umană a persoanei temporale care a creat-o. Există nenumărate
exemple de autori, care au scris excepțional, dar care, ca oameni, nu
reprezintă în niciun caz modele de urmat. Cel mai cunoscut caz este cel al
lui Sadoveanu, un mare scriitor, dar și un oportunist politic jalnic. Și, din
păcate, nu este singurul. De asemenea, nu trebuie confundată valoarea operei literare
a unui anume scriitor cu valoarea creației sale într-un alt domeniu, cel
publicistic, de exemplu. Ideile din publicistica lui Eminescu nu se ridică,
nici pe departe, la nivelul valoric al poeziei sale. Viața însăși a lui
Eminescu are foarte puține date care l-ar recomanda ca pe un model de urmat.
|
III.
Concluzie
-
reluarea, nuanțată, pe scurt, a tezei și a argumentelor.
|
În
concluzie, consider că este foarte utilă cunoașterea biografiei unei
personalități culturale (sau științifice), pentru că ne ajută, pe de o parte,
să-i înțelegem mai bine opera și să o apreciem la adevărata ei valoare și, pe
de altă parte, să nu cădem într-o idolatrizare absurdă a persoanei
creatorului.
|