Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante?

​​​Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit,… … … Articolul Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante? apare prima dată în Meditații online la limba română .

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară

​​​Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 ridică o problemă serioasă: are, de fapt, două răspunsuri corecte.… … … Articolul Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară apare prima dată în Meditații online la limba română .

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante?

​​Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit,… … Articolul Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante? apare prima dată în Meditații online la limba română .

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară

​​Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 Itemul 16 de la admiterea la Academia de Poliție 2022 ridică o problemă serioasă: are, de fapt, două răspunsuri corecte.… … Articolul Itemul 16, admitere Academia de Poliție 2022 – două răspunsuri corecte? Analiză clară apare prima dată în Meditații online la limba română .

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Ion al lui Rebreanu — un ticălos fără circumstanțe atenuante?

Există o tentație veche în critica literară românească de a-l înțelege pe Ion — personajul eponim al romanului lui Rebreanu — ca pe un produs al mediului său. Sărac, umilit, strivit de o ierarhie socială care măsoară omul în hectare: ce altceva putea face? Lectura aceasta, confortabilă și cu iz de compasiune socială, transferă responsabilitatea […]

Citeste articolul complet pe meditatiilaromana.ro

Wordle în limba română, cu diacritice

 Wordle în limba română

Joacă Wordle în limba română (botezat de mine Vorble). Cuvintele sunt scrise cu semne diacritice. Poți alege între 4 variante: cuvinte de 4, 5, 6, 7 litere.

Dă click aici.

Bacalaureat 2020 - relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

SUBIECTUL al II-lea (10 puncte)

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul de mai jos, evidenţiind relaţia dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

Vorbele noastre ne-au minţit.

Au spus prea mult, pierdut li-e înţelesul

şi tremurul ecoului lor stins e.

Am vrut ce nu ne sta-n puteri:

o poartă care nu ni s-a deschis,

lumea din gând de care n-am fost vrednici.

Avânt răpus ca o privire de-ntuneric, –

taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu, –

poate aşa a fost să fie:

pe dezbinate drumuri doi străini

cu vina lor, respinşi de paradis,

purtând căinţi pe urma unui vis.

                                                           Ion Vinea, Variantă

Notă

Pentru conținut, vei primi 6 puncte, iar pentru redactare, vei primi 4 puncte (utilizarea limbii literare – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; ortografia – 1 punct; punctuaţia – 1 punct).

În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsul trebuie să aibă minimum 50 de cuvinte şi să dezvolte subiectul propus.

 Propunere de rezolvare

Versurile lui Ion Vinea aparțin unui text liric, a cărui temă este iubirea. Eul liric se află într-o ipostază meditativă, reflectând cu amărăciune la destinul trist al propriei iubiri, destrămată din motive nespuse. El constată că idealurile lui și ale iubitei sale nu s-au putut împlini, că ei doi nu au avut suficientă putere să-și ducă planurile la îndeplinire. Aceste idei poetice, însoțite de sentimente de tristețe și de regret sunt redate prin mijloace artistice moderne, în special prin metafore ample (unele încorporând comparații) ale eșecului cum ar fi „o poartă care nu ni s-a deschis”, „avânt răpus ca o privire de-ntuneric” sau „taină rămasă-n trup ca-ntr-un sicriu”.  Drama despărțirii și a iluziilor sfărâmate este sugestiv redată în metafora dezvoltată din ultimele trei versuri. Prozodia este, la rândul ei, modernă, nesupusă constrângerilor ritmice și de rimă: măsura versurilor este inegală, ritmul și rima lipsesc. Monologul liric curge așadar firesc, urmând doar ritmul interior al sufletului poetului.