Subiectul I A. 1. Structura „își găsea necontenit de lucru” face referire la faptul că tatăl lui Mircea Eliade era un om activ, chiar și la 70 de ani, având permanent o îndeletnicire „în casă, în pivniță, în curte”. 2. Foiletonul „Împotriva Moldovei”, scris de Mircea Eliade în perioada studenției, a stârnit o lungă polemică în jurnalele vremii, autorul însuși considerând - la data scrierii „Memoriilor” - că simplificase prea mult lucrurile, din cauza convingerii lui că ereditatea moldovenească îl trăgea înapoi. 3. Mircea Eliade consideră că în personalitatea lui s-au confruntat mereu două principii opuse, moștenite de la părinții săi. De la tatăl lui crede că a primit înclinația spre visare și contemplație, proprie „sângelui moldovenesc”. De la mama lui apreciază că a moștenit puterea de muncă, dârzenia, vitalitatea specifice „crescătorilor de cai de la Dunăre.” În tinerețe, Eliade era nemulțumit de ereditatea lui moldovenească, considerând că îl făcea inactiv, îl împiedica să lucreze cât și-ar fi dorit. Ulterior, la data scrierii memoriilor, autorul își nuanțează perspectiva și apreciază ambele tendințe ca fiind benefice, întrucât i-au dat un echilibru interior, împlinindu-i personalitatea. 4. În fragmentul dat, apar două elemente contradictorii în felul de a fi al tatălui. Pe de o parte, în mod obișnuit, era un om care nu mânca prea mult („era de felul lui frugal”). Pe de altă parte, la petreceri era foarte lacom: „mânca și bea cât cinci”. 5. Ultimul alineat al textului înfățișeasă imaginea mamei lui Eliade, o imagine încărcată de duioșie și considerație. Fusese o femeie frumoasă și elegantă în tinerețe, la 30 de ani, când familia se mutase la București. În timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, din cauza sărăciei, renunțase însă „treptat la eleganță și cochetărie”. La 35 de ani hotărâse că trebuie să se dedice exclusiv copiilor, pentru a-i ține în școală. Ținea singură toată gospodăria, tatăl retrăgându-se cu armata română în Moldova. Întotdeauna îi dădea lui Eliade bani pentru cărți, ea însăși fiind o iubitoare de lectură: nu se culca niciodată fără să citească.
B. În textul lui Mircea Eliade apare problematica eredității, asupra căreia autorul aruncă două perspective diferite: cea a tânărului nemulțumit de zestrea sa moldovenească (care l-ar fi împins spre inactivitate) și cea a memorialistului matur, suficient de înțelept ca să înțeleagă importanța factorului ereditar în personalitatea unui om. În ce mă privește, am aceeași opinie ca memorialistul: ereditatea are un rol important în formarea omului, dar nu exclusiv; ea este doar materia pe care omul o poate modela în timpul vieții, prin propria sa acțiune conștientă. Primul argument în susținerea tezei mele este că nu putem face abstracție de ereditate. Fiecare dintre noi este produsul altor doi oameni de la care primește date genetice, este demonstrat științific. Eliade însuși constată că a moștenit de la tatăl său înclinația către contemplare și visare, iar de la mama lui, energia vitală și dârzenia. Așadar, nu putem fugi de propria noastră ereditate, ea este un dat pe care nu-l putem schimba, fie că ne place, fie că nu. Din fericire, ereditatea nu este totul. Fiecare om este o ființă unică și modelabilă. Sub acțiunea mediului, a educației, prin autocunoaștere, el se poate transforma. La bătrânețe, Eliade constată că faptul că a fost conștient de „ereditățile” sale l-a ajutat să se dezvolte, să-și găsească un echilibru, să-și construiască o personalitate proprie, care a asimilat zestrea genetică moștenită, dar a modelat-o într-un fel propriu, unic. Așadar, în opinia mea, ereditatea este are un rol moderat în personalitatea fiecăruia dintre noi, pentru că, pe de o parte, nu putem face abstracție de datele noastre genetice, dar, pe de altă parte, ne putem automodela într-un fel propriu.
3. Eliade considera ca, in personalitatea sa, se manifesta doua tendinte opuse. Pe de o parte, o atitudine melancolica, mostenita de la tatal sau, de care este nemultumit si, e de alta parte, o zestre de la mama sa caracterizata de vitalitate.
4. Tatal scriitorului, desi in mod obisnuit manca putin "Era de felul sa frugal", la petreceri isi iesea din caracter si "manca si bea cat cinci".
5. Mama lui Eliade este prezentata ca fiind frumoasa si eleganta, dar, din cauza problemelor financiare de la sfarsitul razboiului, renunta sa mai acorde atentie aparentelor si isi dedica viata copiilor ei. De fiecare data cand tanarul Eliade ii cerea bani pentru carti, aceasta ii dadea. El considera ca, prin el, ea isi satisfacea setea de lectura pe care a avut-o in timpul vietii.
B.
Ereditatea este problematica abordata in textul dat. Eliade prezinta cele doua tendinte contradictorii din zestrea ereditara oferita de fiecare dintre parintii sai: din partea tatalui, atitudinea melancolica, contemplativa, iar din a mamei, o atitudine energica, plina de vitalitate. Mircea Eliade considera ca cele doua tendinte au contribuit la modelarea personalitatii sale. In opinia mea, ereditatea este un factor important in viata unui om, dar mediul social si experientele contribuie la modelarea personalitatii. Depinde de persoana cum foloseste zestrea ereditara. In primul rand, ereditatea este importanta in viata unui om. Aceasta influenteaza atitudinea si modul de a gandi al unei persoane. In textul dat, Mircea Eliade este deranjat de "crizele de melancolie si tristete" pe care le atribuie tatalui sau pe care incerca sa le combata cu vitalitatea din partea mamei. In al dolea rand, o persoana are capacitatea de "a-si slefui" personalitatea. Aceasta poate sa foloseasca zestrea ereditara pentru a ajunge la un rezultat multumitor. Eliade considera ca infruntarea necontenita a celor doua ereditati l-a ajutat in dezvoltarea personala "ajutandu-ma astfel sa cresc". Asadar, desi ereditatea este importanta, ea nu este decisiva in dezvoltarea unei persoane deoarece omul are capacitatea de a-si depasi conditia.
Subiectul I
RăspundețiȘtergereA.
1. Structura „își găsea necontenit de lucru” face referire la faptul că tatăl lui Mircea Eliade era un om activ, chiar și la 70 de ani, având permanent o îndeletnicire „în casă, în pivniță, în curte”.
2. Foiletonul „Împotriva Moldovei”, scris de Mircea Eliade în perioada studenției, a stârnit o lungă polemică în jurnalele vremii, autorul însuși considerând - la data scrierii „Memoriilor” - că simplificase prea mult lucrurile, din cauza convingerii lui că ereditatea moldovenească îl trăgea înapoi.
3. Mircea Eliade consideră că în personalitatea lui s-au confruntat mereu două principii opuse, moștenite de la părinții săi. De la tatăl lui crede că a primit înclinația spre visare și contemplație, proprie „sângelui moldovenesc”. De la mama lui apreciază că a moștenit puterea de muncă, dârzenia, vitalitatea specifice „crescătorilor de cai de la Dunăre.” În tinerețe, Eliade era nemulțumit de ereditatea lui moldovenească, considerând că îl făcea inactiv, îl împiedica să lucreze cât și-ar fi dorit. Ulterior, la data scrierii memoriilor, autorul își nuanțează perspectiva și apreciază ambele tendințe ca fiind benefice, întrucât i-au dat un echilibru interior, împlinindu-i personalitatea.
4. În fragmentul dat, apar două elemente contradictorii în felul de a fi al tatălui. Pe de o parte, în mod obișnuit, era un om care nu mânca prea mult („era de felul lui frugal”). Pe de altă parte, la petreceri era foarte lacom: „mânca și bea cât cinci”.
5. Ultimul alineat al textului înfățișeasă imaginea mamei lui Eliade, o imagine încărcată de duioșie și considerație. Fusese o femeie frumoasă și elegantă în tinerețe, la 30 de ani, când familia se mutase la București. În timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, din cauza sărăciei, renunțase însă „treptat la eleganță și cochetărie”. La 35 de ani hotărâse că trebuie să se dedice exclusiv copiilor, pentru a-i ține în școală. Ținea singură toată gospodăria, tatăl retrăgându-se cu armata română în Moldova. Întotdeauna îi dădea lui Eliade bani pentru cărți, ea însăși fiind o iubitoare de lectură: nu se culca niciodată fără să citească.
B.
În textul lui Mircea Eliade apare problematica eredității, asupra căreia autorul aruncă două perspective diferite: cea a tânărului nemulțumit de zestrea sa moldovenească (care l-ar fi împins spre inactivitate) și cea a memorialistului matur, suficient de înțelept ca să înțeleagă importanța factorului ereditar în personalitatea unui om.
În ce mă privește, am aceeași opinie ca memorialistul: ereditatea are un rol important în formarea omului, dar nu exclusiv; ea este doar materia pe care omul o poate modela în timpul vieții, prin propria sa acțiune conștientă.
Primul argument în susținerea tezei mele este că nu putem face abstracție de ereditate. Fiecare dintre noi este produsul altor doi oameni de la care primește date genetice, este demonstrat științific. Eliade însuși constată că a moștenit de la tatăl său înclinația către contemplare și visare, iar de la mama lui, energia vitală și dârzenia. Așadar, nu putem fugi de propria noastră ereditate, ea este un dat pe care nu-l putem schimba, fie că ne place, fie că nu.
Din fericire, ereditatea nu este totul. Fiecare om este o ființă unică și modelabilă. Sub acțiunea mediului, a educației, prin autocunoaștere, el se poate transforma. La bătrânețe, Eliade constată că faptul că a fost conștient de „ereditățile” sale l-a ajutat să se dezvolte, să-și găsească un echilibru, să-și construiască o personalitate proprie, care a asimilat zestrea genetică moștenită, dar a modelat-o într-un fel propriu, unic.
Așadar, în opinia mea, ereditatea este are un rol moderat în personalitatea fiecăruia dintre noi, pentru că, pe de o parte, nu putem face abstracție de datele noastre genetice, dar, pe de altă parte, ne putem automodela într-un fel propriu.
Răspuns trimis de I.N.
Subiectul I
RăspundețiȘtergereA.
1. Structura "își găsea necontenit de lucru" este utilizata pentru a indica ca tatal lui Mircea Eliade isi gasea tot timpul ceva de facut.
2.Foiletonul "Împotriva Moldovei"a starnit reactii contradictorii.
3. Eliade considera ca, in personalitatea sa, se manifesta doua tendinte opuse. Pe de o parte, o atitudine melancolica, mostenita de la tatal sau, de care este nemultumit si, e de alta parte, o zestre de la mama sa caracterizata de vitalitate.
4. Tatal scriitorului, desi in mod obisnuit manca putin "Era de felul sa frugal", la petreceri isi iesea din caracter si "manca si bea cat cinci".
5. Mama lui Eliade este prezentata ca fiind frumoasa si eleganta, dar, din cauza problemelor financiare de la sfarsitul razboiului, renunta sa mai acorde atentie aparentelor si isi dedica viata copiilor ei. De fiecare data cand tanarul Eliade ii cerea bani pentru carti, aceasta ii dadea. El considera ca, prin el, ea isi satisfacea setea de lectura pe care a avut-o in timpul vietii.
B.
Ereditatea este problematica abordata in textul dat. Eliade prezinta cele doua tendinte contradictorii din zestrea ereditara oferita de fiecare dintre parintii sai: din partea tatalui, atitudinea melancolica, contemplativa, iar din a mamei, o atitudine energica, plina de vitalitate. Mircea Eliade considera ca cele doua tendinte
au contribuit la modelarea personalitatii sale.
In opinia mea, ereditatea este un factor important in viata unui om, dar mediul social si experientele contribuie la modelarea personalitatii. Depinde de persoana cum foloseste zestrea ereditara.
In primul rand, ereditatea este importanta in viata unui om. Aceasta influenteaza atitudinea si modul de a gandi al unei persoane. In textul dat, Mircea Eliade este deranjat de "crizele de melancolie si tristete" pe care le atribuie tatalui sau pe care incerca sa le combata cu vitalitatea din partea mamei.
In al dolea rand, o persoana are capacitatea de "a-si slefui" personalitatea. Aceasta poate sa foloseasca zestrea ereditara pentru a ajunge la un rezultat multumitor. Eliade considera ca infruntarea necontenita a celor doua ereditati l-a ajutat in dezvoltarea personala "ajutandu-ma astfel sa cresc".
Asadar, desi ereditatea este importanta, ea nu este decisiva in dezvoltarea unei persoane deoarece omul are capacitatea de a-si depasi conditia.
RăspundețiȘtergereNu va supărați testul 4 de la acceasi editura îl aveți?
Ștergere