duminică, 26 martie 2017

Rolul verbelor la imperfect și perfect simplu - pregătire pentru bacalaureat

Comentează, în minimum 50 de cuvinte, fragmentul dat, evidenţiind rolul verbelor la timpul imperfect şi la timpul perfect simplu, din fragmentul următor.

      Iorgovan era foarte nenorocit.
      Plecase în cale lungă şi, plecat abia, se simţea la capătul călătoriei. Ştiuse el că va găsi pădureni la Şiria, dar că va găsi atât de mulţi încât să nu aibă nevoie de a merge mai departe, la asta nu s-a gândit.
      Dar acum era vorba să vadă ce era de văzut.
      El sări din căruţă, desprinse caii de pe lături şi plecă spre mulţime.
      Oamenii erau veseli, şi Iorgovan îşi speriase somnul. Văzându-se dar în mijlocul gălăgiei repede-repede îi trecură prin minte trei gânduri deosebite. […]
      Câţiva paşi de la drum el dete peste o grămadă adunată împregiurul unui foc de vreascuri. Unii şedeau pe jos, iar alţii steteau în picioare, dar toţi ascultau neclântiţi cântecul unui moşneag ce şedea pe un fedeleş* de lângă foc. Era cântecul lui Novac. Iorgovan îl mai auzise, par’ însă că nu tot astfel, şi se necăjea că nu poate să-l audă destul de bine în gălăgia cea mare.

Ioan Slavici, „Pădureanca”
      *fedeleş – s.n. butoiaş mic, de forme diferite, în care ţăranii îşi ţin apa

(Subiect dat la simularea examenului de bacalaureat, clasa a XI-a, 2017)

PLANUL COMPUNERII
COMPUNEREA
I. Introducere
- prezentarea conținutului secvenței;
Secvența citată îl are în centru pe Iorgovan, un țăran plecat cu căruța „în cale lungă”, dar ajuns la capătul călătoriei mai repede decât crezuse. La Șiria descoperise pădureni, „atât de mulți încât să nu aibă nevoie de a merge mai departe”. Se dăduse jos din căruță și se apropiase de mulțimea de oameni. Lângă drum, adunați „împregiurul unui foc de vreascuri”, o grămadă de țărani ascultau cântecul lui Novac, cântat de un moșneag. Iorgovan era necăjit că nu-l poate auzi destul de bine, din cauza gălăgiei.
II. Cuprins
- comentarea secvenței:
  •           construcția bazată pe alternanța exterior/interior;




  •           rolul verbelor la imperfect și la perfectul simplu: crearea opoziției static / dinamic și prefigurarea opoziției liniște/conflict;

Secvența este construită pe alternanța exterior / interior. Pe de o parte, autorul descrie mulțimea de oameni veseli, care ascultau lângă foc cântecul moșneagului, pe de altă parte,  face analiză psihologică, prezentând gândurile lui Iorgovan, provocate de această întâlnire neașteptată: surpriza întâlnirii cu pădurenii și nemulțumirea că nu poate auzi mai bine cântecul lui Novac. Această alternanță exterior / interior pare să aibă rolul de a contura cadrul acțiunii:  un fel de expozițiune, care anunță, prefigurează o tensiune apropiată.
Se folosesc verbe la imperfect, de mai multe ori verbul „a fi” („era”, „erau”), precum și „ședeau”, „steteau”, „ascultau”, „se necăjea”. Rolul lor este evocativ  (învie în mintea cititorului o întâmplare trecută) și durativ (înfățișează atitudini, gesturi și stări sufletești aflate în desfășurare), așadar tocmai potrivit pentru crearea cadrului și a atmosferei. Verbele la imperfect, prin lentoarea sugerată, transmit, prin urmare, o senzație de calm, de bucurie liniștită. Însă această atmosferă pare a conține în ea o amenințare.  Undeva, la mijlocul secvenței, este o frază în care apar trei verbe la perfectul simplu, care transmit o dinamică discordantă cu imobilismul general al tabloului: „sări”, „desprinse”, „plecă”. Coroborate cu epitetul „foarte nenorocit” și cu verbul „se necăjea” din final, ele schițează portretul unui personaj energic, ușor agitat și nemulțumit, inducând o undă de tensiune fragmentului.
III. Încheiere
 - concluzie
Opoziția la nivelul expresiei dintre imperfect și perfect simplu sugerează, așadar, opoziția de conținut static / dinamic, și prefigurează opoziția liniște / conflict.

duminică, 12 martie 2017

Text argumentativ - utilitatea cunoașterii biografiei unei personalități

Formularea subiectului și baremul se găsesc aici.
______________________________________________________________

PLANUL COMPUNERII
COMPUNEREA
I. Introducere
- aducerea temei în discuție (importanță, actualitate etc.);
- teza susținută;
Dacă este utilă sau nu cunoașterea biografiei unei personalități culturale sau științifice este o problemă care interesează atunci când luăm contact cu o asemenea personalitate, prin intermediul, desigur, al operei sale. În literatură, care este domeniul nostru de interes, utilitatea cunoașterii biografiei unui scriitor mi se pare de domeniul evidenței.
II. Cuprins
- argumentarea tezei:
·         A1: cunoașterea biografiei poate duce la înțelegerea mai bună a operei;




























·         A2: cunoașterea biografiei ne poate scuti de căderea în idolatrie.
În primul rând, orice operă literară este marcată, într-un fel sau altul de ceea ce a trăit autorul ei. Exemple sunt nenumărate.  Cea mai celebră scriere a lui Ion Creangă se numește „Amintiri din copilărie”, în ea autorul valorificând evenimente din propria existență. Camil Petrescu mărturisește, la rândul lui, că partea a doua a romanului „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, reprezintă de fapt, jurnalul său de front, scris în timpul Primului Război Mondial, la care a participat efectiv, pe câmpul de luptă. „Moromeții” este un alt roman celebru, care încorporează elemente concrete din biografia lui Marin Preda, așa cum recunoaște însuși autorul. Prin urmare, cunoscând biografia scriitorului, putem înțelege mai bine semnificația operei literare. Să fim atenți totuși să nu confundăm opera literară cu existența reală a celui ce a creat-o. E adevărat că elemente din viață trec în scriitură, dar ele nu se confundă în niciun caz. Opera are viața ei proprie și a o reduce la o simplă copie a vieții autorului ei înseamnă a o vulgariza. Au existat, de exemplu, voci care au văzut în „Luceafărul” o punere în scenă a relației dintre Eminescu, Veronica Micle și Caragiale. Valoarea poemului eminescian nu stă în această, improbabilă, apropiere, ci în expresia perfectă a unor idei și sentimente profunde, cu valoare general-umană.
În al doilea rând, cunoașterea biografiei unui scriitor ne este de folos, dintr-o perspectivă mai largă, pentru a nu confunda valoarea operei în sine cu valoarea umană a persoanei temporale care a creat-o. Există nenumărate exemple de autori, care au scris excepțional, dar care, ca oameni, nu reprezintă în niciun caz modele de urmat. Cel mai cunoscut caz este cel al lui Sadoveanu, un mare scriitor, dar și un oportunist politic jalnic. Și, din păcate, nu este singurul. De asemenea, nu trebuie confundată valoarea operei literare a unui anume scriitor cu valoarea creației sale într-un alt domeniu, cel publicistic, de exemplu. Ideile din publicistica lui Eminescu nu se ridică, nici pe departe, la nivelul valoric al poeziei sale. Viața însăși a lui Eminescu are foarte puține date care l-ar recomanda ca pe un model de urmat.
III. Concluzie
- reluarea, nuanțată, pe scurt, a tezei și a argumentelor.
În concluzie, consider că este foarte utilă cunoașterea biografiei unei personalități culturale (sau științifice), pentru că ne ajută, pe de o parte, să-i înțelegem mai bine opera și să o apreciem la adevărata ei valoare și, pe de altă parte, să nu cădem într-o idolatrizare absurdă a persoanei creatorului.

Pregătire pentru bacalaureat - subiectul al II-lea

O propunere de rezolvare se găsește aici.
_______________________________________________________________

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

Scrie un text de tip argumentativ de 150 – 300 de cuvinte despre utilitatea cunoaşterii biografiei unei personalităţi culturale/ştiinţifice.
În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
− să respecţi structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 8 puncte
− să ai conţinutul adecvat argumentării pe tema dată: formularea ipotezei/a propriei opinii faţă de problematica pusă în discuţie, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 16 puncte
− să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi de punctuaţie) şi precizarea privind numărul de cuvinte. 6 puncte

Notă! În vederea acordării punctajului, textul trebuie să fie în concordanţă cu problematica pusă în discuţie.

BAREM DE EVALUARE ȘI NOTARE

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
− structura discursului de tip argumentativ:
· formularea ideilor în scris: text clar organizat, coerent, cu echilibru între componente – 4 p.; text parțial organizat, fără echilibru între componente – 2 p.    4 puncte
· utilizarea mijloacelor lingvistice utile exprimării unei aprecieri (de exemplu: verbe de opinie, adverbe/locuţiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivităţii evaluative, conjuncţii/locuţiuni conjuncţionale cu rol argumentativ, utilizate pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, concluziv etc., conectori argumentativi): utilizare adecvată – 4 p.; utilizare parţial adecvată – 2 p.          4 puncte
− conţinutul argumentării:
· formularea ipotezei/a propriei opinii faţă de problematica propusă      2 puncte
· câte 3 puncte pentru enunţarea fiecăruia dintre cele două argumente adecvate ipotezei: prezentare clară, nuanțată: – 3 p.; încercare de prezentare – 1 p.        2 x 3 p. = 6 puncte
· câte 3 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente enunţate: dezvoltare clară, nuanţată – 3 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2 x 3 p. = 6 puncte
· formularea unei concluzii pertinente      2 puncte
− respectarea normelor limbii literare şi a precizării privind numărul de cuvinte:
· registrul stilistic adecvat cerinţei        1 punct
· respectarea normelor de exprimare (0-1 greşeli lexicale sau morfo-sintactice – 2 p.; 2 greşeli – 1 p.; 3 sau mai multe greşeli – 0 p.)        2 puncte
· respectarea normelor de ortografie şi de punctuaţie (0-1 greşeli ortografice şi de punctuaţie – 2 p.; 2 greşeli – 1 p.; 3 sau mai multe greşeli – 0 p.)             2 puncte
· respectarea precizării privind numărul de cuvinte            1 punct

Notă! În vederea acordării punctajului, textul trebuie să fie în concordanţă cu problematica pusă în discuţie.

Subiectul I, 2015 - rezolvare

Formularea subiectului se găsește aici.

________________________________________________________

Subiectul I
            1. „tăcut” - calm; „întors” - revenit.

            2. Cratima marchează elidarea vocalei „î” din adverbul  „înainte” și are drept consecință obținerea măsurii dorite a versului prin dispariția unei silabe.

            3. Trăiesc cu floarea speranței în suflet.

            4. „aștept” - verb, persoana I; „mine” - pronume personal, pers. I.

            5. Tema poeziei este iubirea. Un motiv literar este toamna.

            6. „Sunt altul azi...”; „S-au rupt acum...”.

            7. Epitetul dublu „străină și pustie” din strofa a treia sugerează înstrăinarea eului liric de lumea exterioară și retragerea în sine, pentru a reface, în amintire, chipul iubitei pierdute. În relație cu contextul,  acest epitet intensifică sentimentul de nostalgie  transmis de această strofă.
            În strofa a patra repetiția „ca altădată iarăși” accentuează sentimentul de bucurie a regăsirii de sine a eului liric, regăsire de sine senină, împăcată, în care, paradoxal,  până și tristețea își găsește locul. Este așadar, oximoronic, o bucurie a trăirii tristeții.

            8. Două trăsături ale genului liric sunt prezența instanței comunicării lirice (eul liric) și transmiterea în mod direct a unor idei și sentimente.
            Prezența eului liric se manifestă prin pronume la persoana I („mine”,  „mi” etc.) și verbe la persoana I („aștept”, „las” etc.).
            Toată poezia transmite direct gânduri, idei și sentimente, dar, mai vizibil în versurile:
            „Tristețea mă răsfață ca altădată iarăși,
            Ca altădată iarăși mă bucură acum.”


            9. „Preludiu de toamnă” este o poezie de dragoste. Eul liric apare în ipostaza unui bărbat îndrăgostit, care, întors în orașul natal, își amintește cu nostalgie de o dragoste pierdută, pe care ar vrea să o regăsească, pe care o cheamă în gând. Toată poezia stă sub semnul toamnei, ceea ce sugerează, aici, vârsta senectuții, a înțelepciunii. Bărbatul conștientiezează că s-a schimbat, că a devenit „mai simplu și mai tăcut” și își dorește intens să retrăiască iubirea de altădată. Ultima strofă o reia parțial pe prima, accentuând patosul dorinței. Chemarea directă, exprimată prin verbul la imperativ „vino”, recunoașterea implicită a greșelilor trecutului („Un altul azi, mai simplu și mai tăcut ca mine...”), precum și imaginea finală a bărbatului așteptând în pragul casei „cu brațul împovărat de flori” concură la conturarea semnificației textului: un strigăt de dor al celui care a greșit cândva, părăsindu-și iubirea și caută acum, spășit, reîmpăcarea.

Pregătire pentru examenul de bacalaureat - subiectul I

O propunere de rezolvare se găsește aici.
_________________________________________________________________

Citeşte următorul text:

Miroase iar a toamnă-n orașul nostru. Vino!
Te-aștept în prag cu brațul împovărat de flori.
Sunt altul azi, mai simplu și mai tăcut. De mine
S-au rupt acum toate mâhnirile ușor.

Și-n urma mea las astăzi stradelele senine
Și gangurile calde, fără păreri de rău.
Întors aici, trecutul ivit din nou, nici bine
De-acum n-o să-mi mai facă vreodată și nici rău.

Ci-n toată lumea asta străină și pustie
Visez ca mai-nainte doar fața ta-n cerdac,
Îți caut cu jind* în mintea-mi privirea-ți fumurie
Și parcă-n toamnă nu mă mai simt golit, sărac.

Departe peste case fug nourii tovarăși
Și-n zări se văd cocorii învăluiți de fum.
Tristețea mă răsfață ca altădată iarăși,
Ca altădată iarăși mă bucură acum.

Deci, fiindcă iar e toamnă-n orașul nostru, vino,
Să vezi și tu cum pleacă triunghiul de cocori,
Un altul azi, mai simplu și mai tăcut ca mine,
Te-așteaptă-n prag cu brațul împovărat de flori.
                                              (Radu Stanca, Preludiu de toamnă)

*cu jind, loc. adv., plin de dorință

Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Numeşte câte un sinonim neologic potrivit pentru sensul din text al cuvintelor tăcut și întors. 2 puncte
2. Explică rolul cratimei din secvența mai-nainte. 2 puncte
3. Construieşte un enunţ în care să ilustrezi sensul conotativ al substantivului floare. 2 puncte
4. Transcrie, din textul dat, două cuvinte/grupuri de cuvinte care sunt mărci lexico-gramaticale ale subiectivității. 4 puncte
5. Precizează tema poeziei şi un motiv literar identificat în textul dat. 4 puncte
6. Selectează două secvenţe din textul dat, care conturează dimensiunea temporală a imaginarului poetic. 4 puncte
7. Prezintă semnificația a două figuri de stil diferite din strofele a treia și a patra ale textului dat. 4 puncte
8. Ilustrează, cu câte un exemplu din text, două trăsături ale genului liric. 4 puncte
9. Comentează, în 60 – 100 de cuvinte, ultima strofă a textului, prin evidențierea relației dintre ideea poetică și mijloacele artistice. 4 puncte

miercuri, 10 februarie 2016